Chiar şi cu 10 ani în urmă am rămas surprins de faptul că acest mic orăşel seamănă cu un ceas elveţian. Fiecare „piesă” este la locul lui, astfel că întreg mecanismul funcţionează impecabil. Cel puţin din punctul de vedere al turistului.

Căci în afară de petrecerea timpului la băile termale, ai posibilitatea să te plimbi cu barca pe lac, poţi vizita grădina botanică, cetatea Nádasdy şi împrejurimile sale, poţi călări, te poţi căţăra pe stâncă şi ai la îndemână multe alte programe distractive, recreative. Mai mult, tot anul sunt organizate programe culturale, prezentări de carte, concerte, expoziţii, spectacole, festivaluri etc.

Datorită acestui fapt, a calităţii serviciilor oferite, precum şi a faptului că localitatea se află aproape de graniţa cu Austria, Sárvár este o destinaţie îndrăgită nu numai de către turiştii autohtoni, ci şi de către cei străini.

Drept dovadă este de ajuns să spun doar că orăşelul cu 16 mii de locuitori este a şaptea cea mai frecventată localitate din Ungaria. Anual are 750 de mii de vizitatori care-şi cheltuie acolo banii, ne mai vorbind de cei aflaţi în tranzit. Doar în lunile aprilie şi septembrie se simte puţin regres, astfel practic sezonul turistic ţine tot anul.

Sárvár s-a dezvoltat enorm în ultimul deceniu. De exemplu, renumita fabrică de produse din carne Sága a intrat în reorganizare, dar s-a înfiinţat o fabrică de componente auto, care a absorbit forţa de muncă rămasă disponibilă.

Turismul rămâne în continuare ramura de bază a economiei, conferind oraşului şi locuitorilor săi bunăstare. S-au construit noi hoteluri cu capacitate de cazare mare, dar şi ştrandul a fost modernizat.

Chiar cu puţin timp înaintea vizitei noastre s-a inaugurat complexul de tobogane, care însumează nu mai puţin de 380 m, pornind de la înălţimi de 12, respectiv 14 m. Urma ca după inaugurare să se monteze pe aceste tobogane aparate de măsurarea vitezei de coborâre şi aparate care să-i surprindă, preţ de o fotografie, pe cei care se încumetă să le încerce, imortalizând astfel momentele de neuitat. Dar mai sunt prevăzute şi alte îmbunătăţiri. De asemenea, se modernizează şi o parte a centrului oraşului.

Ca gest simbolic, la inaugurare primarul Kondora István şi-a aruncat telefonul mobil în apă, dând astfel de înţeles lumii: cine vine să se recreeze la Sárvár, să-şi lase acasă gândurile, necazurile, petrecându-şi zilele de concediu într-o zonă fără gadgeturi.

Aşadar oraşul trăieşte, pulsează, „răsuflă”, ceea ce în mare parte se datorează celor care îl cârmuiesc. Atenţia edililor este mereu direcţionată spre interesele oraşului, ale turiştilor. Aleşii locali tot timpul sunt preocupaţi de ce ar putea să facă mai bine, mai altfel spre binele localităţii şi pentru a atrage şi mai mulţi turişti.

Când vine vorba de viitorul oraşului, ei îşi sprijină reciproc proiectele, lucrează toţi mână-n mână pentru oraş – indiferent de coloratura politică – şi nu sunt preocupaţi doar să-şi bage beţe în roate unul celuilalt, cum se întâmplă în multe locuri din România. Bineînţeles, mici şicanii există între ei, dar criticile sunt constructive, iar dialogurile sunt clădite pe argumente şi au în vedere interesele oraşului şi nu cele personale.
La final mai menţionez: Sárvárul are doar 400 de şomeri luaţi în evidenţă (2,5% raportat la totalul populaţiei).

Scopul primordial a călătoriei noastre a fost să vizităm Şcoala Generală „Gárdonyi Géza”, instituţie de învăţământ cu care secţia maghiară a Liceului Tehnic „Alexiu Berinde” din Seini a încheiat un acord de înfrăţire. A fost de fapt prima vizită oficială a seinienilor la această şcoală mare şi deosebit de dotată şi frumoasă.

La Şcoala Generală „Gárdonyi Géza” din Sárvár învaţă peste 400 de elevi, am aflat de la directorul instituţiei, profesorul Németh Ernő. Am cutreierat împreună toată şcoala, deşi era perioada vacanţei, am vizitat sălile de clasă, direcţiunea, sala de sport, cantina, ş.a.m.d., aflând multe lucruri interesante despre instituţie şi elevii ei.

La finalul vizitei am ajuns la concluzia că noi, seinienii suntem norocoşi având ca partener o şcoală de calibrul celei din Sárvár.

În ultima zi a vizitei noastre la Sárvár practic ne-am mutat în cetate, căci acolo – şi în împrejurimi – a fost organizată a VI-a ediţie a Festivalului Istoric Nádasdy.

La deschiderea oficială a festivalului, care a avut loc în curtea cetăţii, printre alţii a participat şi Hende Csaba, ministrul apărării din Ungaria. Alături de călăreţii şi luptătorii din Sárvár, echipaţi în ton cu moda perioadei istorice evocate, şi-au făcut apariţia şi soldaţii localităţilor învecinate, astfel că totul părea o călătorie în timp. Începutul festivalului a fost semnalat prin salve de tun, iar totul părea desprins dintr-un film de epocă.

Muzica medievală, formaţiile care au evoluat pe scena din interiorul cetăţii, costumaţiile, tarabele, zgomotul, praful şi fumul luptelor care se dădeau între apărătorii cetăţii şi otomani, toate la un loc au dat o atmosferă aparte, de neuitat festivalului.

Fiind în cetate, am vizitat Muzeul Nádasdy din subsolul cetăţii şi ne-am plimbat prin locurile unde cu secole în urmă marele umanist şi traducător de Biblie, fiu al meleagurilor seiniene, Sylvester János şi-a trăit cea mai mare parte din viaţă şi unde a muncit din răsputeri ca noi, vorbitorii de limbă maghiară din zilele noastre să avem printre altele Biblie şi carte de gramatică în limba maternă.

După servirea prânzului în cetate, am făcut o scurtă plimbare prin oraş, iar mai apoi ne-am îndreptat spre centru, unde am asistat la defilarea trupelor îmbrăcate în straie de epocă (inclusiv conducătorii delegaţiilor oraşelor înfrăţite s-au îmbrăcat în haine de epocă). Erau vreo 35 de grade la umbră, ceea ce m-a făcut să afirm: eroi au fost în secolele XVI., XVII., dar mai sunt eroi şi în zilele noastre, căci pe căldura aia nu era deloc uşor să înduri pe tine hainele acelea nu tocmai lejere.

Cina am luat-o la restaurantul Banya-Tanya, unde am avut ocazia să povestim destinşi la un pahar de vin cu gazdele noastre, să schimbăm păreri, iar mai apoi să ne luăm rămas bun, căci a doua zi urma să pornim la drum spre casă.

Primarul Kondora István s-a folosit de prilej să ne explice: la Sárvár s-a înfăptuit cu adevărat dezideratul Uniunii Europene, acela de a uni paşnic naţiunile sub semnul înfrăţirii, al respectului reciproc şi preţuirii reciproce şi totodată de a permite diferitelor limbi şi culturi să se afirme, să-şi arate valorile şi trăsăturile specifice.

Articol preluat de pe www.corbiialbi.ro

Adresa pentru articole noi: contactcorbii@gmail.com