A vedea cu ochii tăi cum se renaşte din propriile cenuşe câte un castel sau conac maghiar din Transilvania poate fi un sentiment catartic pentru un om care cunoaşte şi iubeşte istoria regiunii sale şi ştie să vadă evenimentele trecutului nu numai prin prisma istoriografiilor simpliste dar şi în oglinda unor back ground-uri mai ample, ale unor conexiuni mai complexe.

Un astfel de sentiment m-a copleşit în aceste zile, când am vizitat castelul Teleki din Gorneşti – unul dintre cele mai frumoase castele din epoca barocă din Transilvania. Vă spun sincer, stăteam cu aparatul foto în mână, aşteptând apariţia contelui Kálmán Teleki, care s-a oferit să ne conducă prin castelul său, despre care el însuşi avea informaţii numai din spusele părinţilor, micul Kálmán având numai doi ani, când s-au petrecut acele lucruri groaznice din anul 1945.

Prima jefuire a castelului a făst făcută de armata germană care era în retragere, apoi urmeau ruşii, care au făcut un check in inedit, sălăşluind caii în castel, folosind vestita bibliotecă şi arhivă a familiei istorice Teleki ca „aşternut celulozic”, ca să fie ceva ce să absoarbe necesităţile fiziologice ale cailor obosiţi de gălăgia ucigaşă a războiului.

Contele s-a apropiat de noi zâmbind, încercând să se prindă cât mai repede, în ce limbă să ne vorbească.Când a auzit că „lingua franca” printre noi este româna, cu o uşurinţă de invidiat a început să vorbească în limba română, scăpând însă câteva cuvinte în franceză, trădându-şi astfel noua sa locaţie, adică Belgia, unde activează ca inginer chimist şi specialist în imobiliare.

Ceea ce frapa auditoriul era eleganţa şi charm-ul cu care vorbea de acele perioade, când familia sa a ajuns pe mâna „socialismului multilateral dezvoltat”, iar castelul în mâna statului român grijuliu. Ne conducea prin holurile şi coridoarele castelului ca un conte modern, plin de energie, care s-a întors în castelul gol al familiei sale şi este decis să reclădească tot ce a fost distrus.

– În copilărie nu prea mi s-a spus despre castel, deoarece teroarea şi domiciliul obligatoriu (D.O.) închidea gura părinţilor mei. Parcă în anii 80 am văzut din exterior castelul, nu mai ţin minte, dacă am simţit ceva aparte. Ziua catartică a sosit în 2011, când într-o zi am pornit să preiau castelul retrocedat. Am vrut să fiu singur, singur cu gândurile mele. Am trecut pe lângă lacul nostru cu rămăşiţele statuilor în stil baroc.

Acest loc îl cunoşteam deja după fotografii vechi. Am intrat prin intrarea dinspre lac, am trecut peste arcade şi m-am găsit în curtea de oaspeţi. Era un sentiment catartic. M-am urcat în holul principal, căutând coridorul care era transformat cândva de bunicul meu Teleki Domokos într-un muzeu, cu vitrine folclorice, numizmatice şi pietre funerare latine. Unul dintre aceste pietre funerare a fost găsit în aceste zile în subsol de studenţii arhitecţi din Cluj, care efectueză lucrări de explorare în castel, în parc şi împrejurimi – declara contele Kálmán Teleki în exclusivitate Corbilor Albi, după ce a aflat, că asociaţia noastră a fost aceea, care în 2013 s-a angajat să redacteze şi să publice volumul Károlyka gróf díszfogata (Trăsura de gală a miculi prinţ Teleki, Carolaş) conceput şi realizat de colegul nostru din Washington, Lőwy Dániel.

Studenţii şi specialiştii în artă lucrează cu mare entuziasm la explorarea ştiinţifică a castelului retrocedat. În Tîrgu Mureş, în Cetatea Medievală a oraşului Marosvásárhely a avut loc un simpozion ştiinţific pe această temă susţinut de echipele de explorare.

Asistentul universitar Pakó Klára (UBB) – conducătorul echipei de cercetare pe linia istoriei artei – ne-a povestit în exclusivitate de acele momente când s-a găsit în subsol piatra funerară romană. – Era un sentiment special, când am întors piatra şi am văzuit că poartă un text. Iar după ce am aflat, că această piatră este luată deja în evidenţa ştiinţifică de la începutul secolului, mi-am dat seama că este una dintre pietrele funerare azvârlite din colecţia Teleki Domokos din fostul muzeu de la etaj. Am sentimentul că în vestitul arboret al castelului respectiv în pivniţe şi împrejurimi vom mai găsi material istoric aruncat din colecţia amintită.

Studenţii cercetători – care activează aici în cadrul Universităţii de Vară a Ordinului Arhitecţilor din România, filiala Transilvania – au povestit şi despre descoperirea originii statuilor în stil baroc din parc respectiv originea ideilor care stăteau la baza statuilor de pe marginea lacului. Urmele au condus spre un castel din Austria respectiv un album al unui grafician francez.

Contele Kálmán Teleki a fost prezent la simpozionul ştiinţific de la Tîrgu Mureş, ba chiar a şi moderat în limba română o mică masă rotundă care avea ca tematică proiectele europene şi posibilităţile reîntroducerii castelelor transilvane în circuitul turistic. Noblesse oblige.


Articol preluat de pe corbiialbi.ro