Pe 26 februarie 2015, apărea în ziarul online „Sigheteanul”, condus de regretatul Johnny Popescu, articolul „109 ani de la moartea actriţei sighetene Prielle Kornélia”.
Acum, în iulie 2024, cu ocazia „Zilelor culturale maghiare din Sighetu Marmaţiei”, s-a deschis, cu admirabilul efort al organizaţiei locale a UDMR, în casa de rugăciune a bisericii reformate din Sighet, o expoziţie permanentă despre viaţa renumitei actriţe. Rândurile care urmează sunt preluate în totalitate de pe https://www.arhiva.sigheteanul.ro/26/02/2015/109-ani-de-la-moartea-actritei-sighetene-prielle-kornelia/.
„Prielle Kornélia s-a născut la Sighet la 1 iunie 1826 într-o familie de mici burghezi, tatăl emigrant francez iar mama, rudă cu unul dintre pionerii mişcării teatrale, Kilényi Dávid. Are 12 ani când, la naşterea fratelui Peter, îi moare mama. Încă din copilărie participă cu recitări şi cântece la cercurile culturale sighetene. După moartea mamei, de educaţia copiilor se ocupă Kilényi Dávid, primul director al unei trupe itinerante de teatru din Ungaria, al cărei cumnată Déryné Széppataki Róza o ia pe Kornélia sub tutelă, şi cum la vremea aceea nu existau şcoli de teatru, ea e cea care-o pregăteşte.
În 1841, la vârsta de 15 ani debutează în Satu Mare cu trupa lui Tóth István, apoi cu cea a lui Kilényi Dávid, participă la turnee prin oraşele ardeleneşti până în 1844 când, la Sibiu, atrage atenţia dramaturgului Szigligeti Ede care lucra la Teatrul Naţional din Budapesta care-i oferă contract: primul spectacol în acelaşi an în piesa „Zsidó” („Evreu”) a lui Szigligeti Ede. După scena din Pesta, urmează anii provinciei: între 1845-46 la Debrecen, 1846 Cluj, 1847 Bratislava, Székesfehérvár şi Sibiu.
1846 la Debrecen se întâleşte cu poetul Petőfi Sándor. Prielle Kornélia juca în piesa lui Szigligeti „Két pisztoly” („Douő pistoale”). Între acte, chiar şi cu cortina lăsată, se aud aplauzele cu care este primit tânărul poet. Actul următor debutează cu rolul Korneliei care, trece peste text şi cântă un cântec compus pe versurile poetului „Virágnak megtiltani nem lehet…” („Nu poţi înterzice unei flori…”). Cântecul are un succes atât de mare încât spectacolul este oprit de ropotul de aplauze adresat celor doi. După spectacol, Petőfi merge în culise să o cunoască pe actriţă şi astfel povesetea-i gata: tînărul poet îi cere mâna Korneliei. Până la urmă, Petőfi se va căsători cu Szendrey Júlia (1847), fapt datorat în principal preoţilor: Kornélia având doar 20 ani, are nevoie de dispensă de la părinţi aşa că, nici preotul catolic şi nici pastorul reformat nu acceptă să-i cunune. Cei doi îşi continuă turneele iar la scurt timp Petőfi se va căsători cu Szendrey Júlia. La aflarea ştirii, Kornélia se căsătoreşte şi ea cu Kálmán, fiul celebrului compozitor şi regizor Szerdahelyi József, cu doi ani mai tânăr ca ea. Szerdahelyi are o trupă în care juca şi Kornelia dar după nuntă îi interzice să urce pe scenă. Între timp Kálmán, alături de 122 de colegi actori, se alătură mişcării paşoptiste. Cât lipseşte, Kornélia-l cunoaşte pe căpitanul de husari Hidassy Elemér. Relaţia lor devine celebră: divorţează de tânărul Szerdahelyi şi se căsătoreşte cu căpitanul. Furtunoasa iubire dintre Prielle Kornélia şi Petofi devine legendă, mai ales după moartea poetului. Adeptă a lui Kossuth Lajos şi ideilor sale, Kornélia dă spectacole celor ce merg pe front. După reprimarea revoluţiei, ascunde mai mulţi revoluţionari printre care şi pe majorul Teleki Sándor de care-i va lega o caldă relaţie, dovadă scrisorile şi versurile dedicate actriţei.
Din 1849, Kornélia se retrage de pe scenă şi revine abia în 1852, după ce-şi părăseşte soţul, devenit alcoolic. După diferite roluri interpretate pe scenele din Eperjes, Kosice şi Miskolc, se alătură trupei marelui regizor Latabár Endre cu care va urca pe scenă la Szekesfehérvár şi Győr. Dar cum rolurile romantice de fete tinere care i se oferă nu i se mai potrivesc, părăseşte trupa şi va juca fără contract pe scenele din Oradea, Cluj, Debrecen, Miskolc, Arad, Timişoara, Subotica, fiind peste tot încununată de succes. În 1857 este chemată la Teatrul Naţional dar refuză pentru a nu lua locul unui alt mare actor. Joacă în trupele vremii până în 25 aprilie 1859, când acceptă contractul Naţionalului. Ca angajată, primul rol e Melinda din piesa „Bánk Bán” („Banul Bank”) de Katona József. Aici îl cunoşte pe Szerdahelyi Kálmán cu care se căsătoreşte şi cu care rămâne împreună până la moartea acestuia în 1872. În 1881, Kornelia primeşte un contract „pe viaţă” la Teatrul Naţional unde va juca până în anul 1905 la vârsta de 78 ani. Prielle Kornélia a murit la 25 februarie 1906.
Teatrul de Vară din Sighet şi-a deschis porţile la 21 mai 1887 cu comedia lui Csiky Gergely „Buborékok” („Baloane de săpun”) având-o pe Prielle Kornélia în rolul principal care, cu această ocazie, aduce cu sine şi dăruieşte cortina care a fost folosită la deschiderea Nyári Színhaz (Teatrul de vară) din Budapesta. Succesul este de nedescris: oraşul o sărbătoreşte săptămâni în şir. Banii obţinuţi din spectacole îi donează pentru construirea spitalului din Sighet şi pentru sprijinirea mişcărilor culturale din oraşul natal. Drept recunoştină, la 30 august 1896, e dezvelită cu mare pompă placa memorială de pe peretele casei în care stă, cunoscută drept Casa Szabó Aurél.
La 5 iunie 1902, în faţa Teatrului Naţional din Budapesta, este dezvelită o statuie de marmură dedicată actiţei (opera sculptorului Telcs Ede) dar, din modestie, Kornelia nu ia parte la ceremonie. În anul 1891 apare prima carte biografică, (Rakodczay Pál, „Prielle Kornélia élete és művészete” [„Prielle Kornélia. Viaţa şi opera”]). În 1904 toate teatrele din Ungaria organizează festivităţi în cinstea celor 60 ani de carieră. În anul 1905, la vârsta de 80 ani, se căsătoreşte cu graficianul, scriitorul şi traducătorul Rozsnyai Kálmán cu aproape 40 de ani mai tânăr. Noul soţ, un aventurier, s-a născut ca Holske Kálmán la Arad şi ca grafician a devenind cunoscut în lume ca Vander Hoske. Căsnicia este ridiculizată, dar Korneliei nu-i pasă: „Mă doare-n cot ce spune lumea. După multe căsnicii nefericite care s-au terminat prost, sunt din nou fericită”.
Marea actriţă născută la Sighetu Marmaţiei a interpretat roluri memorabile în marile oraşe din Transilvania şi Ungaria acelor timpuri.
„Din anul 1859 revine la Teatrul Național din Pesta, unde va juca până la sfârșitul vieții sale. A interpretat în mod remarcabil roluri din repertoriul dramatic francez, mult îndrăgite în saloanele burgheze. A fost, spre exemplu, „Marguerite Gautier” de nenumărate ori, rol în care în anul 1865 la Pesta a impresionat-o și pe împărăteasa Elisabeta a Austro-Ungariei.
Kornélia Prielle a fost prima actriță care, în anul 1881, a primit titlul onorific de „membru permanent” al Teatrului Național Maghiar din Pesta”.(sursa: https://biblioteca-digitala.ro/reviste) (Titlul articolului citat: „Portrete artistice: Marile doamne ale scenei secolului al XIX-lea”, de Claudia M Bonţa şi Melinda Mitu)
