Aron Pumnul, unul dintre fruntaşii Revoluţiei din Transilvania de la 1848, i-a fost profesor de limba și literatura română lui Mihai Eminescu, pe când acesta studia la liceul german din Cernăuți. Trecerea în neființă a profesorului său a dus la crearea binecunoscutei elegii – fie și numai după titlu - „La mormântul lui Aron Pumnul”. De aceea, ca român, când mergi în Cernăuți, nu poți să nu te duci să vezi mormântul celui care i-a fost mentor marelui poet.

Româncă fiind la rândul meu, am fost și eu la mormântul pașoptistului. M-a izbit de cum am ajuns grija evidentă a românilor de acolo față de tomba în care Aron Pumnul își „trăiește” eternitatea. Ca un adevărat monument, mormântul are o piatră funerară elegantă, care pare ridicată de curând. Lumânări aprinse și flori proaspete sunt aduse regulat de bucovinenii din Cernăuți care știu să își cinstească valorile parcă mult mai bine decât o facem noi aici, pe teritoriul României.

Implicarea românilor în cimitir este în general impresionantă căci, deși are o administrație, acesta nu este îngrijit corespunzător, motiv pentru care românii se organizează periodic și vin să curețe mormintele de bălării, să aprindă lumânări și să aducă flori, mai multor personalități înhumate în acel loc, acordând, desigur, o atenție deosebită celui care în timpul revoluţiei paşoptiste din Transilvania s-a remarcat ca unul dintre organizatorii primei Adunări Naţionale româneşti de la Blaj, asumându-și în acest fel consecințele pe care le implica atunci opoziția
față de rvoluționarii maghiari.

Din păcate, casa memorială a cărturarului român nu se bucură de aceeași atenție. Spre deosebire de mormânt, imobilul în care a locuit Aron Pumnul după ce s-a refugiat la Cernăuți este năpădit de buruieni care îți sădesc în suflet o tristețe adâncă. Dacă ar fi fost în România, aș fi vorbit probabil de o nepăsare a autorităților, dar, fiind vorba de un alt stat, îmi e e cu neputință să găsesc vinovați. Și cui i-ar folosi vinovații? La urma urmelor, tot ce contează este că în Ucraina se păstrează totuși casa memorială a unui intelectual român din alte vremuri, iar asta poate fi văzută ca o victorie în sine.

Articol preluat de pe www.corbiialbi.ro