La începutul secolului XX, la Cluj exista o viaţă sportivă activă. Aici s-au antrenat medaliaţi olimpici şi sportivi cu palmares internaţional care au pus bazele vieţii sportive nu doar din oraşul comoară, ci şi din întregul Ardeal.

Săritorul în înălţime Somodi István, care a reformat atletismul maghiar şi care a elaborat tehnica de săritură care a precedat actuala tehnică flop, a fost unul dintre aceşti sportivi. De numele său se leagă şi primul edificiu sportiv din Cluj, vechiul stadion, construit în anul 1911, pe locul actualei arene.

Puţini ştiu însă despre tribuna de lemn, care stă şi azi intactă şi se găseşte la Câmpia Turzii. A fost mutată în 1959-1960, la prima reconstrucţie a stadionului din Cluj.

În tribuna originală, de lemn, puteau ocupa loc 1.500 de spectatori, şi în acea vreme era unul de talie europeană. Ca şi o comparaţie actual edificiu (Cluj Arena) oferă spaţiu pentru un public de 20 de ori mai numeros, adică pentru aproape 30 de mii de persoane.

În 1911 construcţia primului complex sportiv a fost facilitată de mai mulţi factori. Participarea săritorului în înălţime, Somodi István la Jocurile Olimpice din Londra din anul 1908 a fost considerată un succes major. Reprezentantul oraşului nu s-a întors cu medalia de aur, dar a urcat pe podiumul olimpic după ce a sărit în noul său stil, cunoscut azi ca tehnica flop.

Succesul lui Somodi a fost sărbătorit de întregul oraş. Când a ajuns acasă, studenţii şi amatorii de sport l-au aşteptat la gară şi l-au însoţit până în centrul oraşului. Viceprimarul l-a luat cu maşina de la gară şi l-a adus în centru, unde clujenii l-au sărbătorit cu o masă festivă.

Acesta a fost momentul în care specialiştii şi-au dat seama că avem un sportiv de importanţă şi nivel european, avem un atlet cotat la competiţiile europene, însă nu avem un stadion demn de aceste competiţii.

Soluţia nu s-a lăsat îndelung aşteptată. În 1911 s-au finalizat proiectele pe baza cărora s-a construit un complex sportiv considerat în acel moment foarte modern, unde se puteau antrena şi puteau concura atleţi, fotbalişti, tenismeni şi gimnaşti deopotrivă.

Arena s-a contruit pe baza proiectelor arhitectului Kovács Gyula. Sub tribună şi-au găsit loc cabinele de duş cu apă caldă şi rece. Fiecare club sportiv din oraş avea vestiarul propriu.

Tot aici existau şi 6 terenuri de tenis, care au fost desfiinţate în cursul renovării finalizate în 2011. Din păcate s-a renunţat mult prea uşor, pentru că aici s-a jucat tenis încă din anii 1890.

Din complex mai făcea parte şi clădirea care adăpostea administraţia edificiului. Proiectul a fost realizat de Kovács pe baza modelului clubului budapestan Ferencváros, construit şi inaugurat tot în 1911, şi considerat în acel moment a fi cel mai modern edificiu sportiv din Ungaria.

Inaugurarea tribunei şi terenului de sport din Cluj a avut loc în 16-17 septembrie 1911, cu participarea celor mai buni atleţi din Ungaria. După festivitate de inaugurare s-a organizat şi un concurs naţional de atletism şi un meci de fotbal.

Timp de aproape 20 de ani, din anul 1920 şi până în anul 1940 nu s-a mai făcut nicio investiţie în terenul de sport, tribuna ajungînd într-o stare deplorabilă. Conform presei din anii 1940, sportivii se antrenau pe un teren unde se organizau şi curse de cai, deci se impuneau nişte măsuri urgente.

După Partajul de la Viena, Somodi István, preşedintele de atunci al Clubului Atletic din Cluj şi-a folosit influenţa la Budapesta în vederea obţinerii unor finanţări destinate reabilitării complexului sportiv din Cluj. Acest proces s-a structurat în mai multe etape.

În anul 1941 s-a decis prima reabilitare a terenului de fotbal pentru a facilita participarea Clubului Atletic din Cluj în prima ligă din Ungaria. S-au folosit 17 mii de pătrate de gazon pentru a acoperi terenul de zgură, iar meciurile se disputau de multe ori sub privirile a peste 10 mii de spectatori, care stăteau în jurul terenului.

S-au mai făcut numeroase reparaţii şi mici lucrări de renovare astfel încât în 1944 amatorii de sport din Cluj aveau din nou la dispoziţie un complex sportiv, o tribună modernă, frumos reabilitată.

Echipa clujeană a răsplătit această investiţie prin rezultatele obţinute în sezonul 1943-1944, în Campionatul Naţional de Fotbal din Ungaria clasându-se pe locul trei, respectiv jucând în finala Cupei Ungariei.

În prezent Clujul dispune de o arenă sportivă modernă, care corespunde standardelor europene. Însă numele lui Somodi István a fost uitat. Somodi s-a întors cu premii deosebite de la cele mai importante concursuri internaţionale, a reformat tehnica săriturii în înălţime, a iniţiat construcţia, şi mai târziu reabilitarea stadionului. A fost primul antrenor de atletism al României, îndrumând numeroşi atleţi spre titluri de campioni naţionali.

Amintirea lui n-ar trebui să fie învăluită de negura uitării.


Articol preluat de pe www.corbiialbi.ro

Pentru articole noi folosiţi adresa: contactcorbii@gmail.com