Romanul (publicat în 2005) e o amintire dureroasă a unei perioade istorice în care prea puţini au trăit bine ṣi prea mulţi au supravieţuit cu frica-n sân pentru orice vorbă, orice acţiune care putea stârni teroarea Securităţii, urmată de consecinţele prea bine cunoscute: pierderea locului de muncă, închisoare, canalul Dunăre-Marea Neagră.
Un copil de 11 ani căruia autorul îi atribuie doar porecla, Dzsátá, e personajul principal ṣi povestitorul totodată. „Regele alb″ e alcătuit din mai multe întâmplări (capitole) din care se poate reconstitui o lume nedreaptă, dar pe care am îndurat-o prefăcându-ne fericiţi.
Tatăl lui Dzsátá, medic, ajunge la canalul Dunăre-Marea Neagră la „reeducare″, consecinţă a unei petiţii anticomuniste pe care o semnează ṣi el. Viaţa merge mai departe ṣi copilul îṣi trăieṣte viaţa ṣi o înţelege când ca orice copil de aceeaṣi vârstă, când cu maturitatea pe care doar suferinţa cauzată de lipsa de acasă a tatălui o poate da.
Capitolele recompun Minciuna în care am trăit. Dragomán György are subtilitatea necesară pentru a ne spune, uneori direct, alteori indirect, prin ce lume ne-am târât o parte a vieţii noastre. Dzsátá, copilul narator îṣi duce viaţa mai departe. Face parte dintr-o echipă de fotbal.
„Avântul nu putea fi învinsă, avea sprijinul armatei, copiii erau cu toţii copii de militari, armata le oferea totul, ṣi arbitrilor le oferea totul, la campionate Avântul era imbatabilă, ṣtiam deci că n-avem nicio ṣansă ṣi ne era tare frică″.

Nu se întâlnea prea des cu bunicii paterni, „iar de când tata fusese dus la Canal, aproape deloc, pentru că bunicul ṣi bunica n-o prea aveau la inimă pe mama, spuneau despre ea că-i o curvă anormală care nu poate să priceapă cât de minunată e lumea în care trăim, că ea l-ar fi instigat pe tata ṣi din cauza ei a avut loc tot circul ăla cu partidul, ṣi tot din cauza ei a ajuns tata la Canal″.

Despre bunic, Dzsátá spune : „eu nu aveam voie să-i spun pe numele mic, nici bunicule n-aveam voie, tovarăṣe secretar, aṣa trebuia să-i zic, toată lumea îi zice aṣa, în afară de bunica, deṣi era la pensie ṣi, după părerea mea, nu mai putea fi ṣi secretar″.

Câteva rânduri care mi-au amintit de „Bunicul″ scris de Marina Picasso, dar de data aceasta despre un bunic adevărat. Şi mai ales celebru. „Nu avem dreptul să-i spunem „bunicule”. Este interzis. Trebuie să-i spunem Pablo. Ca toată lumea. O linie de demarcaţie între demiurgul inaccesibil ṣi noi.”

Prea încercatul copil de 11 ani îṣi duce existenţa între „lupte″ de găṣti pentru recuperarea unei mingi de fotbal ṣi alte „activităţi″ de acelaṣi gen, specifice vârstei. Acelaṣi copil se maturizează pe măsură ce suferinţa mamei sale se acutizează, dorul nesfârṣit pentru soţul plecat de-acasă într-un loc de unde improbabilitatea de a se reîntoarce e foarte mare copleṣind-o până la izbucnirea lacrimilor, lacrimi pe care bravul Dzsátá se face, cu tact, că nu le observă.

Tânărul erou-povestitor al lui Dragomán György îṣi aṣteaptă tatăl ṣi se îmbărbătează în singurătatea lui plină de oameni mari cu o poză a tatălui pe care o ţine în buzunar, iar în drum spre ṣcoală – ne spune - „...mă uitam la fotografia lui, scoasă dintr-un vechi livret militar, pentru că aveam impresia că atunci tata, de acolo, de la Canal, se gândeṣte la mine [...]″.

O poză pe care Dzsátá o poartă ca pe un talisman. Tot talisman ajunge ṣi o piesă de ṣah care dă ṣi titlul romanului – „Regele alb″ – luată de pe tabla de ṣah a unui vecin înstărit, cunoscut ca fost ambasador în Zair, dar fără a exista dovezi clare despre acest lucru.
Bunicul, alias „tovarăṣul secretar″, ajuns la finalul vieţii îndestulate ṣi prefăcute prin care a trecut, într-o discuţie pe care o are doar cu nepotul său, îl sfătuieṣte să părăsească nu numai oraṣul, chiar ṣi ţara plină de prefăcuţi gata să aprobe orice spunea partidul pentru a le fi lor bine.
Dzsátá promite bunicului că aṣa va face. Aṣa a făcut ṣi Dragomán György. Născut la Tîrgu Mureṣ, s-a mutat din 1988 în Ungaria.
Personajul cărţii, în acest timp, poate „trăi″ oriunde, ubicuu... „Regele alb″ a fost tradusă în peste treizeci de limbi.

Articole noi puteţi trimite pe: contactcorbii@gmail.com