Am pus aici articolul „Brâncuşi şi domnișoara Pogány”. De data aceasta pun un articol care mi-a apărut pe www.corbiialbi.ro, se leagă cu opera lui Brâncuşi şi cu spiritul de imparţialitate şi de dreptate mai presus de orice al acestui site.

Azi m-am uitat la un documentar cu titlul „Enigma Coloanei Infinitului”, realizat de Daniel Roxin, iar textul documentarului l-am gӑsit pe http://www.cunoastelumea.ro/enigma-coloanei-infinitului-un…/. Reproduc din el nişte pasaje pentru a face din comentariul meu unul lipsit de orice enigmӑ.

Daniel Roxin: „Puțini știu că semnificațiile Coloanei Infinitului ar trebui căutate cu mult timp înainte de geto-daci…E uimitor să descoperim că tradiția precreștină a stâlpului funerar care a inspirat Coloana Infinitului, încă se păstrează vie în Transilvania, după mii de ani. Forța tradiției face ca astăzi, să descoperim în cimitirul creștin ortodox al satului Loman din județul Alba, peste 50 de stâlpi funerari cu origini precreștine. [...]. Printre stâlpii funerari pe care i-am cercetat în cimitirul din satul Loman am descoperit cu uimire unul aproape identic cu opera lui Brâncuși. Să se fi inspirat marele sculptor și de aici, după cum spun oamenii locului?”.

Sӑ ne lӑmurim puţin. Loman, „mai demult Lomaj, (în germană Lamendorf, Lammdorf, în trad. "Satul mielului", în maghiară Lomány) este un sat în comuna Săsciori din județul Alba, Transilvania, România. Lomănarii cred cu tărie că sufletele morților trec în lumea de dincolo sub formă de pasăre și că până la șase săptămâni, zboară prin toate locurile pe unde au fost cât au trăit. [...] cimitirul, e locul unde pe stâlpii funerari sunt păsări cu aripile deschise pregătite de zbor, îndreptate spre răsărit, care nu și-au luat și nu-și vor lua vreodată zborul. Simbolizează sufletul celui dus, care s-a întruchipat în porumbel și astfel trăiește veșnic”. (sursa: wikipedia.org)

Logica mӑ duce la presupunerea cӑ dacӑ satul se cheamӑ Loman pe româneşte, Lamendorf în germanӑ şi Lomány în ungureşte, poate au trӑit şi trӑiesc acolo şi saşi, şi unguri (mai exact secui) şi români. Informez şi eu aşa, pe cine nu ştie, cӑ secuii reformaţi nu pun cruci la morminte. Folosesc stâlpi funerari, exact ca cei pe care domnul Roxin i-a vӑzut în cimitirul ortodox(?) din Loman.

Mergeţi în Secuime, unde vӑ garantez cӑ veţi fi primiţi cu braţele deschise de localnici. Faceţi o vizitӑ la cimitirul din orice localitate vreţi şi veţi vedea acolo şi cruci, şi stâlpi funerari.

Pe https://www.dacoromania-alba.ro/nr82/cimitirul_loman.htm scrie: „În acest sat românesc – Loman – se păstrează şi astăzi, tradiţiile precreştine, preluate şi păstrate de la strămoşii noştri prin stâlpii funerari din cimitirul localităţii”.

Şi dacӑ stâlpii funerari n-au nicio legӑturӑ cu ritualurile precreştine de înmormântare, dar reprezintӑ o secularӑ continuitate folositӑ de fraţii noştri întru Domnul secuii reformaţi pentru omagierea veşnicӑ a celor decedaţi?

„E uimitor să descoperim că tradiția precreștină a stâlpului funerar care a inspirat Coloana Infinitului, încă se păstrează vie în Transilvania, după mii de ani”, zice Daniel Roxin.

„Transilvania...mii de ani...stâlp funerar...”. Mai bine sӑ mӑ opresc aici, meditând la frumuseţea finalului textului lui Daniel Roxin :„Înălțându-se spre cer, ca o scară pentru sufletul plecat din această lume, stâlpul funerar, transformat de Brâncuși în Coloană a Infinitului, ne vorbește despre veșnicia sufletului, cea în care au crezut și geto-dacii!”.

Şi secuii reformaţi, domnule Roxin!