Formaţia „Beatrice” şi Nagy Feró ne-au făcut cadou o seară frumoasă. Au încheiat festivităţile „Zilelor culturale maghiare din Sighetu Marmaţiei”.

„Ce bine că eşti, ce mirare că sînt
Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se”

Sunt două versuri din poezia „Ce bine că eşti” scrisă de Nichita Stănescu. Ce bine că eşti, „Beatrice”, ce bine că eşti, Nagy Feró, ce bine că sunt zile culturale maghiare la Sighet! Ce bine uneşte generaţiile această formaţie maghiară care a cântat şi pentru pensionarii care şi-au retrăit tinereţea prin muzica auzită pe 14 iulie 2024 în piaţa centrală a oraşului, dar a cântat şi pentru generaţia celor de 14-18 ani (aleg la întâmplare două limite de vârstă), tineri plini de vervă (conform vârstei), foarte buni cunoscători ai versurilor formaţiei maghiare, deşi acum se cântă (nu găsesc alt termen mai precis…) altceva!

Ce bine că sunt astfel de evenimente în viata unei localităţi!

La Sighetu Marmaţiei nimeni nu are cum să se „mirare că sunt” „ două cântece diferite”, ba chiar mai multe, festivaluri româneşti, sau din rândurile concetăţenilor ucraineni, sau din partea minorităţii maghiare.

Am văzut duminică seara oameni care se mişcau greu, dar au venit să se întâlnească preţ de vreo două ore cu tinereţea lor, poate cu visurile neîmplinite. Am văzut duminică seara tineri pentru care tinereţea lor e soră cu infinitul şi pentru care fericirea pare a ieşi dintr-un izvor care ar putea umple un ocean cu tot ce-i mai bun pe lumea asta.

Formaţia „Beatrice” a apărut in 1969. Cântă şi acum şi face oameni fericiţi. Nagy Feró e solistul formaţiei şi a primit din partea Statului maghiar cea mai înaltă distincţie pentru activitatea sa culturală.

„Beatrice”, se scrie şi se citeşte la fel ca Beatrice din „Divina Comedie” a lui Dante, care apare şi în „Infernul”, şi în „Purgatoriul”, şi în „Paradisul”. Să fie oare numele formaţiei maghiare predestinat în călăuzirea generaţiilor prin trecerea lor metaforică de la răul absolut la binele suprem cu „popasul” prin „Purgatoriu” ?

Cred totuşi că „Beatrice” ştie să conducă generaţiile doar pe un singur drum, de la care nu se abate niciodată: spre Paradis!