Astăzi continui şirul poveştilor despre cea de-a doua persoană specială pe care am întâlnit-o în Târgu Secuiesc. Diferit de sculptorul Vetró András, geologul László Károly are arta în sânge, metamorfozânde-se de-a lungul timpului pentru a face unul dintre cele mai migăloase dar minunate lucruri. Mi-a plăcut cum s-a reinventat după mulţi ani în care a profesat ca geolog, ajungând să-şi dedice viaţa reconstituirii vechilor cahle de sute de ani, uitate de oamenii moderni din zilele noastre.

Când am intrat prima dată în atelierul dumnealui din Târgu Secuiesc, nu am ştiut cum să abordez ceea ce face. În revistele de specialitate se scrie despre el ca şi un designer de interior. Cei care îi cunosc lucrările bazate pe reconstrucţii de cahle vechi spun că e un istoric al ceramicii, iar cei care fac comenzi la el pentru sobe de teracote de epocă, îl consideră un meseriaş sosit din timpurile trecute, printr-un tunel se timp. Când mi-a răspuns că el se consideră geolog, m-am predat şi m-am lăsat dusă de valurile cahlelor istorice.
***
– Eu sunt geolog – îşi începe mărturisirea artistul plastic László Károly. – Am lucrat 10 ani în petrol, apoi în anul 1990 am trecut la Clubul Copiilor din Târgu Secuiesc, fosta Casă a Pionierilor, ca şi conducător şef ceramică. Am lucrat cu copii 17 ani. Aşadar, din geolog m-am făcut profesor… Atunci au început să mă intereseze bucăţile de cahle ieşite din pământ la lucrări de fundaţii sau reamenajări. Le ţineam mult în mână, mă uitam la modele. Erau frumoase dar arhaice… Îmi plăcea când călăreţii erau întruchipaţi în două dimensiuni, ca şi copiii… Dar totuşi, aveau un farmec deosebit. Apoi m-am dus la Muzeul din Târgu Secuiesc, unde am găsit multe cahle reconstituite. Erau superbe, emanau trecutul într-un fel simplu, aproape palpabil. Apoi am început să lucrez în lut şi să le refac.

Am făcut matriţe – aşa am încercat. Şi iată, reuşeam. M-a cuprins febra reconstituirii desenelor, formelor. E ca o arheologie artistică, dacă există aşa ceva. Stai, şi cauţi care ciob se potriveşte la care, văzând cum ia viaţă ceva în faţa ta, într-o colaborare intimă cu lutul şi arta unui om care a trăit acum 3-600 de ani. Aşa a început totul. Nici nu visam atunci că pot să adun atâta istorie. Iar să devin un artist plastic destul de apreciat în lume pe tema cahlelor şi a construcţiei de sobe de teracote – niciodată.

– Am văzut multe prospecte colorate despre sobele de teracotă făcute de Dvs. Toate au elemente reconstituite, sau aţi trecut şi la combinatul utilului cu plăcutul, realizând sobe de teracotă la comandă?

– În acest atelier al meu se realizează două tipuri de muncă. Eu reconstitui cahlele noi găsite. Încerc să prind forma şi dinamica desenului. Lipesc bucăţile şi pregătesc matriţa. Fiul meu şi alţi colaboratori ţin legătura cu clienţii pentru sobe de teracotă. Contractez meseriaşi, oameni pregătiţi pentru asemenea activitate, care se deplasează la client şi montează sobele. Majoritatea sunt din zonă, pentru că încerc să susţin dezvoltarea locală.

– Aceste cahle de pe biroul Dvs. sunt cele mai noi bucăţi găsite?

– Ah, da. Aici avem cahle reconstituite, care vin din Mediaş. A fost spartă şi am reconstituit-o. Urmează să o glazurez şi după aceea să o lipim. În biserica mare de la Biertan a fost o sobă veche tradiţională unde lucrăm cu un prieten restaurator. Nemţii au venit, sponsorizează tot printr-un proiect mare care prevede restaurarea întregii biserici. Acum, aceasta va fi ultima piesă. Nu vă daţi seama câţi turişti sunt acolo, la Biertan, zilnic…

Am la Muzeul din Cristurul Secuiesc, o sobă veche din 1495, fiind o reconstrucţie medievală. Mai avem la Turda, la Muzeul din Târgu Secuiesc o vatră veche, ca să vadă turiştii cum arătau primele mijloace de încălzit.

Mai avem la Remetea unde am făcut trei reconstrucţii. Sunt mult mai deosebite decât ceea ce se găseşte într-o piaţă.

Mai pierdem câte un client din cauza preţului, dar calitatea îl justifică.

– Aveţi în central oraşul Târgu Secuiesc o prăvălie unde expuneţi şi vindeţi cahle reconstituite. M-a mirat varietatea exponatelor.

– Pe fiecare cahlă reconstituită este scrisă în mai multe limbi din ce secol provine modelul iniţial, şi cioburile iniţiale unde au fost găsite. Acum o să facem de exemplu o sobă pe care clientul a văzut-o la castelul Bran. Durează cam şase săptămâni de când dă clientul comanda, până când merg meseriaşii să monteze soba, mai ales în perioade aglomerate. Avem deja peste 100 de negative, deci clienţii au de unde alege.

După ce se alege modelul, dau la producţie – unde se realizează două cahle într-o oră – după care se ard, undeva între 12-16 ore şi se lasă cam două zile la răcit ca să nu apară crăpături. Uscarea durează cam două săptămâni, după care se glazurează şi apoi sunt gata de montaj. Construcţia sobei durează cam trei zile.

– Ce “vârstă” are cea mai veche cahlă din atelierul dumneavoastră?

Cea mai veche cahlă pe care o avem datează din 1400-1500. Sunt oameni care au venit cu bucăţile de cahle sparte ca să le refacem şi să construim o sobă. Sunt în relaţii foarte bune şi cu muzeul din Sfântu Gheorghe şi cu cel din Târgu Secuiesc. Mi-aş dori să realizez un muzeu cândva, cu cahlele găsite şi primite de-a lungul timpului. Mi-aş dori să realizez o colecţie a mea cu mijloace de încălzit şi cahle.

Am şi găsit o casă, aici, în Târgu Secuiesc, care este veche şi care face parte din patrimoniu. Din păcate e puţin deteriorată şi o parte din casă ar trebui recondiţionată din cauza ciupercii de lemn care e atacat-o.

***
Am ieşit cu o senzaţie de bine din micul atelier prăfuit. Mi-a plăcut ideea de a readuce la viaţă ceva uitat de sute de ani, de a pune în centrul atenţiei un obiect pe care azi îl tratăm, de cele mai multe ori, cu indiferenţă – soba de teracotă. Soba este sufletul casei, iar modelul cahlelor aduce un alt iz atunci când acestea au şi o poveste. De aceea m-am bucurat şi mai mult când László Károly mi-a confirmat că operele lor ajung în toate casele, indiferent de numele, obiceiurile sau tradiţiile familiei.

Multe dintre aceste minunăţii încălzesc suflete şi peste hotare... şi atunci, cum să nu faci cu dragoste, când vezi că ai adus viaţă acolo unde nu mai spera nimeni? Oare acei meşteri care făceau aceste cahle în anii 1400-1500, cum s-ar simţi, dacă ar vedea cum renasc desenele, formele lor, cum se naşte dintr-un ciob, iată o mică intreprindere culturală cu efecte pozitive asupra ecomomiei locale ?



Sursa pozelor: https://adelaparvu.com/2014/08/22/superbe-sobele-si-semineurile-cu-cahle-pictate-de-la-targu-secuiesc-aici-se-pot-reconstitui-si-sobe-vechi/