Da, da... Chiar despre mucenici o să vorbesc azi. Şi ştiţi de ce? Pentru că anul ăsta mucenicii mei au avut sufletul secuiesc.
Nu mă aşteptam să scriu vreodată despre mucenicii pe care îi fac, pentru că îi fac anual, după aceeaşi reţetă, cu aceeaşi cantitate de nucă, în acelaşi cuptor. Eh, anul ăsta ceva a fost diferit la mucenicii mei moldoveneşti.
„Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea a Electricii”, ar trebui introdusă ca zicală, pentru că la cât de des au tăiat cei de la Electrica curentul la noi în bloc pentru diferite intervenţii, ar fi păcat să nu devină o zicală uzuală.
Bineînţeles că socoteala mea nu s-a pliat pe socoteala angajaţilor electricieni şi în plin proces de creaţie minunatul meu cuptor electric a „adormit”. Cu tot cu dolofanii mei mucenici. Mă uitam nedumerită la cuptorul stors de vlagă şi mă gândeam la tot efortul depus, pentru că anul ăsta m-a „ajutat” şi noul membru al familiei noastre.
Ca să n-o mai lungesc, pentru că deja aţi prins firul poveştii – aveam două tăvi de mucenici cruzi şi zero curent în cuptor – am bătut la uşa vecinei mele de vis-a-vis, cu gândul că o avea cuptor pe gaz. Surpriză sau nu, şi vecinica avea tot pe curent deci, ca şi mine, nu avea nici ea curent. Dar mi-a zis că Zsuzsa de la 7 are aragaz cu gaz. Hai la Zsuzsa. Ca să vă faceţi o idee, eu mă ştiu cu 99% dintre vecinii mei doar din lift şi din faţa blocului. Ne salutăm politicos, dar habar nu am cum îi cheamă.
Cu vecina de la 7 mă ştiu puţin mai bine pentru că are un câine tare drăguţ şi am mai stat la discuţii despre câini în perioada în care voiam să îmi iau un patruped. Am bătut la uşa vecinei, i-am expus problema mucenicilor care stăteau gata să se bronzeze dar care nu aveau unde şi instantaneu mi-a oferit „solarul” de ocazie să le fac felul dolofanilor.
Atât vecina mea de vis-a-vis cât şi cea de la 7 ştiu bine că-s româncă, însă m-au ajutat fără să stea pe gânduri. Aşa, degeaba, fără să aştepte ceva la schimb, fără să urmărească ceva. Ci doar pentru că eram vecina care avea nevoie de ajutor. Nu românca. Vecina. Şi pentru asta le mulţumesc. Mucenicii mei au avut suflet secuiesc anul ăsta şi au fost tare buni. Poate se ia curentul şi data viitoare...
Doamna Zsuzsa, promit că vin cu reţeta, aşa cum m-aţi rugat.
Articol preluat de pe www.corbiialbi.ro
Cella Dan: Mucenici moldoveneşti cu suflet secuiesc
Portalul corbiialbi.eu nu are nicio legătură cu vechiul portal corbiialbi.ro