Sámuel Fenichel s-a născut la 25 august 1868 în familia unui negustor evreu din Aiud. A studiat la celebrul Colegiu Reformat „Bethlen Gábor” din localitate. În formarea sa şi-au adus un aport semnificativ profesorul de ştiințele naturii Károly Elekes şi profesorul Károly Herepei, care i-au îndreptat paşii către arheologie. Împreună cu acesta din urmă cercetează ca tânăr elev tumulii preistorici din zona Bedeleului.

La îndemnul lui Herepei în primăvara anului 1888 pleacă pe jos la Bucureşti, unde profesorul Grigore Tocilescu îi încredințează catalogarea colecției de arheologie a Muzeului Național. Recunoscând erudiția în domeniu a tânărului, îl numeşte conducătorul şantierului de arheologie din Adamclisi. În timpul liber Fenichel se aventurează prin Delta Dunării, unde achiziționează păsări pentru colecția ornitologică a colegiului din Aiud. Acolo se întâlneşte cu ornitologul german Albert Grubauer, care îi propune să-l însoțească în expediția pe care urmează s-o facă în Noua Guinee, pe atunci în parte colonie germană.

Va pleca spre îndepărtata insulă la 15 august 1891 din Hamburg la bordul vasului Salatigna pe următoarea rută: Port Said, Canalul Suez, Ceylon, Singapore. Vor sosi în portul Konstantinhaffen din golful Astrolabe în ianuarie 1892. Va începe să colecționeze păsări, fluturi, insecte şi obiecte etnografice. Grubauer se îmbolnăveşte şi va părăsi insula în martie 1892.

Sámuel Fenichel rămâne singur, fără finanțare, dar nu se lasă înfrânt şi apelează la sprijinul muzeelor din Bucureşti, Budapesta şi Viena. Muzeul Național din Budapesta acceptă să-l finanțeze, astfel el va reuşi să organizeze expediții în Munții Finisterre şi pe insula Dampier.

Ultima lui scrisoare adresată părinților datată 12 februarie 1893 este optimistă. Speră că îşi va putea încheia cu succes activitatatea şi se va putea întoarce la Aiud. Malaria însă îl va învinge, cade la pat şi se stinge la 12 martie 1893 în spitalul misionar din Stephanshort.

În scurta perioadă de 14 luni studiază obiceiurile şi limba papuaşilor reuşind să colecționeze o cantitate semnificativă de piese. Se apreciază că această colecție cuprindea în jur de 10.000 de obiecte etnografice şi 25.000 de animale, din care 4.000 de fluturi şi insecte, 2.000 de păsări şi 15-20.000 de melci şi scoici.

Din păcate numai o parte au reuşit să fie recuperate după moartea sa, ajungând în colecțiile muzeului din Budapesta. În Muzeul de Ştiințele Naturii din Aiud se regăsesc 42 de exponate: 24 de fluturi, 17 insecte şi o pasăre a paradisului iar colecția Muzeului de Istorie din Aiud păstrează o colecție de 17 obiecte etnografice.


Articol preluat de pe www.corbiialbi.ro